ce ?!

Sunt ok .
?
Sunt ?
Cred ca da... adica...
Da...
Vine Craciunul... Am intrat de curand in Decembrie...
Finally, pot declara ca sunt majora, si ca nu mai am nevoie sa arat buletinul atunci cand cumpar anumite "chestii", desi nimeni nu ma crede pe cuvant, jur!, sunt majora. Un pic cam scunda, dar port tocuri, arat a copilas... desi nu mai sunt de ceva vreme...
Unde pot gasi o farama de ceva? Orice... Era o reclama cu niste pitici, "mai mult orice, mai mult orice" .
Stiu ca vreau ceva.
Sunt mai mult decat sigura ca va mai dura ceva timp pana cand se va produce evenimentul major, mutarea mea de acasa, chit ca voi purta alt nume de familie sau nu.
Desi timpul trece mult prea usor.
Nu mi-ar ajunge o saptamana sa povestesc tot ce s-a intamplat in decursul anului asta, de la revelion incoace. Prea multeeee...
Si cum in fiecare an promit ceva, de care evident ca nu ma pot tine de cuvant in totalitate, probabil ca voi promite si anul urmator.
Am asa o vaga impresie ca de acum lucrurile vor sta total diferit.
Cred ca e prima oara cand am o asteptare de la "Craciun", tot "christmas spirit"-ul asta cat se poate de fals, care ma sacaie, si ma zgarie pe creier cand imi aduc aminte de toata fatarnicia si tot falsul entuziasm afisat pe fetele lipsite de expresie, ocazional incununate cu un zambet stramb si o lipsa de expresivitate printre ridurile umplute cu seringi de colagen si alte creme si alifii...
Toata speranta mea de Craciun este sa vina mai repede, dar ca sa stiu ca a trecut. Pentru ca "the most wonderfull time of the year", pentru mine, are alte conotatii. Perioada asta a anului aduce la viata o amintire nu demult uitata, si deloc usor de a trece peste... Foarte usor de aberat remedii si leacuri la problemele cauzate de ruptura familiala ce a avut loc exact in "cea mai fericita" perioada a anului, cu niste repercusiuni mai mult decat evidente.
La cate iau seama?
Nici macar nu sunt atenta la ce mi se spune. Dau din cap, ma prefac, da, sigur ca am inteles, sa traiti, cum spuneti dumneavoastra, Domnule Care-nu aveti-nicio-treaba-cu familia-mea-si-nu-aveti-de-ce-sa-va-amestecati-si-nu-va-iau-in-seama-oricat-v'ati-stradui! .

In fine.
Cred ca zambetul afisat pe moaca mea inexpresiva dis-de-dimineata arata ca se poate si mai bine... sper sa imi mentin motivele vii, atat acum, cat si dupa multi multi ani...
Sa le pot include in fiecare "rezolutie de An Nou", fiecare dorinta de Craciun, fiecare aniversare, fiecare inceput de vara si fiecare ramas bun la granita dintre teritoriile tarilor (sau de preferat aeroport), pentru ca incep sa realizez, ca mi-ar fi greu sa ma detasez.
Sa mai pierd odata tot? Sa ma pot desprinde de ceea ce doresc si tot ce inseamna pentru mine refugiu, si tot ce vreau pentru viitor? Sinucidere. Mental, fizic, emotional, imposibil.