5 ian. 2009

Din seria povestilor fara final...

Am regasit recent o carte pe care am citit-o din scoarta in scoarta, de mai multe ori. "Dramele Adolescentilor", este de fapt o culegere de scrisori venite pe adresa redactiei unei reviste. Cele mai dramatice si "poetice" regasindu-se pe paginile acestui volum.
Din pacare acestea sunt in mare masura adevarate. Si chiar seamana cu realitatea. Uneori, este chiar povestea mea...


Din colectia povestilor fara final...

"Te-ai sarutat vreodata in mijlocul strazii?"


Se pare ca el facuse un fel de pariu cu fratele ei, cum ca va reusi sa o cucereasca. Ea a aflat acest lucru si si-a propus sa reziste. La petrecere, surpriza! El nu se poarta cu ea diferit fata de celelalte fete. Ba mai mult, se da pe langa o colega de-a ei. Ea, care astepta cu armele pregatite asalturile lui, era cam descumpanita. Dupa petrecere, lucrurile insa se schimba. El incepe sa-i dea tarcoale. Ei nu-i placeau lucrurile neserioase, asa ca evita o legatura cu el. Astepta mare dragoste. Dar, pana la urma, obosita de atata asteptare, se hotaraste sa accepte neseriozitatea, sa se distreze. Caci, cel putin asta, el ii oferea din plin. Dar, dintr-un joc al orgoliilor, iese altceva. Incetul cu incetul, cei doi se indragostesc unul de celalalt. Inevitabil, nu? Si la fel de inevitabila ar fi si continuarea: cei doi fac dragoste. El avea ceva mai multa experienta. Si incepe s-o invete si pe ea, care, de altfel, era foarte dornica si o foarte buna eleva. Dupa 5 luni de la inceputul prieteniei lor, se intampla ceva. Pana atunci au mai fost si alte faze dragute, ca de exemplu : el si ea in centrul Bucurestiului, pe la Universitate, si, brusc, pe o trecere de pietoni, un : “Te-ai sarutat vreodata in mijlocul strazii?” si un sarut lung , masini claxonand… ce mai, o adevarata scena. E adevarat ca lui i-ar fi placut sa fie actor si probabil ar fi fost, dar… In orice caz, cu toate tipele facea lucruri care sa epateze, dar cu ea incepe sa faca si alte lucruri… Ceva ce nu mai facuse niciodata pana atunci cu nici o fata… Cu catva timp in urma, venind intr-o seara de la teatru, el a intrebat-o privind-o in ochi : “Da!”. Nimic mai mult din partea niciunuia, caci privirile acelea au fost singure. Deci, peste catva timp, in vara, el fiind in sesiune si ea in perioada tezelor, nu se mai vazusera de doua zile. Ea nu intelegea ce se intampla. Il suna disperata, nu-l gasea acasa, el nu o mai sunase. Pana cand, intr-o dimineata, suna telefonul. El: “Peste o ora esti in statie la troleibuz.”. Ea: “ Am teza azi. Ce s-a intamplat? Nu inteleg…”. El : “O sa-ti explic. Poti sa vii?” Ea: “Da.” (luand o hotarare eroica, neglijand teza si scoala). El : “Sa te imbraci frumos. Nu ma mai intreba nimic acum. Ne vedem peste o ora. Pa!” Asteptarea e cumplita. Ce invatat? … Exista lucruri mai importante.
Soseste clipa. Se duce in statie. El asteapta imbracat la costum, ceva impropriu lui. Se sarutara scurt. Ea este pe punctul de a izbucni, cerand explicatii. Dar el nu o lasa : “Nu intreba nimic inca, ai incredere in mine.” Se suie in troleibuz. Ei ii treceau prin cap tot soiul de ganduri: e bolnav si vrea sa ma duca si pe mine la doctor, poate vom muri amandoi… daca are SIDA? Doamne, ce s-o fi intamplat cu el? Pana la Universitate, circa 15 minute, nu am scos nici un cuvant. Ei au inceput sa-i curga lacrimile. Nu intelege. Asteapta explicatii, dar nu poate sa i le ceara. Trebuie sa aiba incredere. Dar ii e frica! Coboara la Universitate. Abia daca scosesera doua vorbe. In aceeasi tacere, traverseaza prin pasaj. Se apropiau de Spitalul Coltea. Ea simtea ca mai are putin si lesina. Ies din pasaj, ajung langa spital, dar trec mai departe. Se opresc in fata bisericii. El: “Mai tii minte ca ai spus odata “Da”? Acum te intreb : vrei sa te logodesti cu mine? Ma duc putin mai incolo, pentru a-ti lasa timp de gandire.” Ea e interzisa, nu-l poate lasa sa se indeparteze, simte ca o vor lasa picioarele. Se uita la el si nu-i vine sa creada. Vazand ca el asteapta totusi un raspuns, il strange frenetic in brate murmurand doar “Da, da, da, da…” Intra in biserica, se inchina la icoana, el ii pune un inel pe deget, o saruta, isi fac cruce si ies, nu inainte de a aprinde o lumanare pentru cei vii. Pe drum cei doi rad fara nici-un motiv, dau bani cersetorilor, se saruta, ce mai… sunt fericiti! Daca n-ar fi inelul, ar crede ca este un vis…
Vine vacanta. Am mancat de pranz si la un moment dat, a sunat cineva la usa. A raspuns fratele meu si mi-a spus sa iau ceva pe mine si sa ies putin! Mama: “De ce nu-ti faci curat in camera, puteai sa-l primesti in casa. E Giuliano, nu?” Erau, de fapt, doi prieteni de-ai lui, dintre care unul cel mai bun, statea in poarta. “Buna!” “Buna!” “Ce faci?” “Bine, dar ce s-a intamplat?” “Nu vii cu noi pana la Giuli?” Semnal de alarma. De ce sa ma duc cu el? De ce isi trimite intermediarii? Ceva nu e in regula… “Ce s-a intamplat?” Caut in ochii lui un raspuns, care vine si loveste sufletul.

“A murit.”