Oh, well, it's all gone. Vacanta s-a apropiat periculos de mult de final, maine fiind practic ultima zi. Vineri. Vinerea mi se parea mereu o zi care... abia asteptam sa vina, sa... vina... sa stiu ca am o zi-doua de real confort, hoinarind brambura pe bulevard. Desi mereu primeam chores si eram locked inside majoritatea timpului, nu se compara cu o zi din'aia de scoala.
Vacanta nu mai e. Craciunul nu mai e. Nici macar Revelionul, care l-am asteptat cu mult mai mult extaz decat Craciunul. Si... simt ca am pierdut timpul total aiurea. Visul unei zile de vacanta de iarna a fost spulberat de durerea de spate, de reamenajarea camerei [desi sunt incredibil de happy ca in sfarsit am reusit sa termin], de facut curatenie, de sarmale si obisnuitele pregatiri fastuoase pentru Craciunul pe care nici macar nu il mai inteleg. Simplul termen de "sarbatoare" ma nauceste cand de fapt totul s-a transformat inca o data intr-o ocazie de a cheltui cat mai multi bani, de a umple mesele si burtile cu multa mancare si lenea de dupa. Macar sunt multumita ca nu am luat un gram in plus la "Sarbatori", mai mult decat atat, as afirma ca de fapt am reusit sa slabesc cam doua kilograme numai prin respingerea bucatelor traditionale, mi se facea scarba.
In vacanta asta am reusit sa fac aproape tot ce nu vroiam. Am reusit sa ma enervez de nenumarate ori si sa imi etalez ochii inlacrimati in public de prea multe ori, sa ma cert cu majoritatea persoanelor din jurul meu, sa imi stric manichiura la nici 10 minute de cand am "primit-o", m-am imbatat, am fumat, am facut prea multe lucruri care nu se potrivesc cu "reputatia" de copil cuminte pe care nu stiu cum, dar inca reusesc sa o mentin fara aparent niciun efort, si fara sa incerc sa fiu si mai prefacuta si fatarnica decat ma face sa ma simt.
Azi, 1.01.2009, implinim doua luni. A trecut poate mult prea repede si nu am apucat sa constientizez cat de mult ar trebui sa pretuiesc persoana de langa mine, care, ieri, de fapt azi, adica, ma rog, de Revelion, am reusit sa supar si sa enervez, prin alcoolemia ridicata ce o aveam. In loc sa fiu atat de fericita ca il am si ca inca ma suporta dupa faza de ieri/azi, pentru simplul fapt ca e langa mine, sa il iubesc si sa il pretuiesc asa cum si eu mi-as dosi sa fiu...
Nu inteleg nici acum ce s-a intamplat. Singurele lucruri pe care mi le pot aminti sunt ca pe 31 m-am trezit poate prea devreme, am incercat sa pregatesc ultimele detalii, am plecat la manichiura cu Chris, mi-am stricat manichiura, am reusit sa dam dovada ca si noi, fetele [adica mai mult noi doua], ne putem descurca la fel de bine in tehnica si ca domeniul computerelor ne este prieten. Dupe ce se face adunarea populatiei s-a realizat fenomenul de migratie catre domiciliul subsemnatei de fata, pentru inca un Rev "acasa". Apoi m-am imbatat. Nu stiu cum. Desi nu am mancat mai nimic, totusi... dintr-un motiv inca necunoscut, Mihai m-a lasat sa beau... incalcandu-si promisiunea. Sunt mai mult decat sigura ca am enervat pe toata lumea, ca am vorbit.... mult... prea mult... mi-e rusine sa ma gandesc ce am spus, ce am facut... ma simt ca o epava dupa ...tot. Si inca nu stiu cum de am ajuns in pat...
Uuugh...
And I still have a headache...
And I still don't know if my boyfriend is still mad...
And I don't think that he remembers that once again it's our anniversary today...
And I don't want to go to the doctor's...
And I don't want early Mondays with school to be late at...
And I want...
To turn back time and make it better... or at least try to...
After all...life is a mistake... My life is filled with tears and regrets, why should this night that just passed be something else than a mistake? This night that was supposed to be perfect, and it was supposed to go after a tottally different scenario... thanks to my mistakes once again... it sucked.
